Rain,on the brain

Deci ultima zi de vara.
azi am auzit asta, raspunsul la intrebare “where would you wake up tomorrow?”:
“I would like to wake up in a world where every closet opens into someone else closet and you come out of the closet and you are in a totally different place and you meet that person and get to have breakfast with them.”

Si, brusc asta mi a parut un fel de solutie ideala pentru the schizoid me. Bc once again, I am not a “people person”

si, ca sa nu raman cu niste chestii nespuse, pentru ca lately risc sa raman fara multe chestii(si in consecinta o sa se piarda toate astea pentru ca vine "altceva", toamna cel mai probabil dar eu tot ma astept la ceva mai mult punct paranteza prea lunga): am terminat de vazut "love in time of cholera" dupa ce l lasasem balta la jumatate si am constat cum mi a aranjat impresiile despre carte. ciudat sa spui asta despre un film,precedat de cartea unui autor cu nobel(care mi e foarte drag). am auzit spunandu i se cartii si "un fel de telenovela"-chestie cu care evident nu sunt de acord-dar cred ca am supraestimat povestea(nu cartea) at the time of reading it
si in sprijinul impresiei vine secventa din film( de care am mai vb cu cineva si cu alta ocazie) cand se intoarce fermina din exilul impus de tatal ei si il intalneste pe florentino. eeei, in acel moment se schimba pur si simplu actorul, adica stai si astepti sa se intoarca florentino initial crezand ca secventa e perspectiva deformata, deci subiectiva a ferminei. dar nu, toata povestea din film si,cred, ca intelesul ei -asa cum l am vazut eu-se deschide cu cheia secventei asteia. Si cam asa, reinterpretata si povestea din carte(sensibil diferita,intr-adevar). si printr o comparatie (subiectiva cat incape, si fara loc in context probabil) de aia apreciez
foarte tare monogamia clovnului lui Boll, e asa touching( nu intr un mod lame) personajul.

Si melodia asta, last train, e cu siguranta dintr un alt “film”, dar nu pot sa mi dau seama exact de unde stiu senzatia asta. whilst, mi am facut ceai special pentru nabokov, pentru ca e rus si pentru ca s a facut frig.

Si dupa cum spuneam, e ultima zi de vara, si cred ca mi am incheiat socotelile cu blogu’ asta.(desi acum ma aflu intr o pozitie din care as mai scrie, daca din nimicul in care activez daily n ar scoate capatana o intrebare : what’s the point?)

4sept2009
trisez, dar n are nimic.
vreau, trebuie neaparat ca ceva sa se schimbe aici, caci lucrurile merg din ce in ce mai rau. nu pentru mine ,ci pt altii. eu sunt un om chinuit de lipsa de probleme.
ma duc la house, cause he is smart and damaged si pentru ca azi e 4sept and people are kissing on dance me to the end of love si maine e 5sept si da 5 e o data importanta.
deci da, house. for almost miserable times and for the almost people and for the almost happiness and for the almost books. screw the books. da,house.
better state of mind:not broken, permanently damaged.

9sept2009
Relax.
I need some information first.
Just the basic facts:
Can you show me where it hurts?

26 spre 27 sept2009
getting lonely,getting old.
revenire partiala la civilizatie.


fara data pentru ca e marti 13.
ghemotoace in stomac. sentimentul de nu mi pasa. "beer is good. i drink beer because i should"(melodia asta e de la inceputul clasei a10a). sincer de faza cu ghemotoacele in stomac nu prea ma prind, de aceea rog pe michette sa se conecteze la paulette si sa explice.

si acum 13 octombrie 2009, zi de marti cu poezii de cohen.

"Florile ce le-am lăsat în pământ,
pe care nu le-am cules pentru tine,
le aduc azi pe toate,
ca să le las să crească etern,
nu în poeme sau marmură
ci unde-au căzut şi-au putrezit.

Şi navele în radele lor măreţe
mari şi trecătoare ca eroii,
nave pe care n-am navigat,
le aduc azi pe toate
ca să le las pe oceane etern,
nu în machete sau în balade,
ci unde, găurite, -au eşuat.

Iar copilul pe ai cărui umeri stau
şi al cărui dor l-am izgonit
cu o regală şi obştească disciplină,
azi îl aduc `napoi
să tânjească etern
nu în confesiuni sau în biografie
ci unde el a prosperat
crescând viclean şi păros.

Nu răutatea mă îndepărtează,
ducând la renunţare şi trădare:
e oboseala, oboseala de tine.

Aur, ivoriu, carne, iubire, divin, sânge, lună
am devenit expertul acestui catalog.
Atât de glorios odată, corpul meu
doar un muzeu a devenit acum:
o gură-mi aminteşte o parte din el,
o mână altă parte,
o umezeală, o căldură alta.

Cine posedă ceva de el nefăcut?
Nu sunt eu sursa frumuseţii tale
cum nu sunt nici a coamelor de cai sau a cascadei.
Acesta-i ultimul meu catalog.
Respir nerespirabilul
te iubesc te iubesc-
şi îţi dau drumul pentru totdeauna"( Florile ce le-am lasat in pamant, traducere de Mircea Cartarescu)
mi ar fi placut s-o gasesc in original.


15 octombrie 2009

( standing in line
to see the show tonight
and there's light on
heavy glow)
constatari:
*zi cu cafea si muffins-bine la o distanta de vreo 12 ore una de celelalte. chestia asta,postarea-jurnal-matrioska,nu stiu exact de ce o fac. o varianta ar fi ca oamenii se scurg between the lines of my pretty fucked up life(asta a sunat lame-patetico-metaforic a la clasa a cincea).
*si pagina 44 nu mi apartine
*si matrioska de la moscova am pus o pe clanta de la usa. nu sunt foarte sigura ca era pentru mine , but i took it.

*si barbatii mai incurca femeile in chelsea hotel.
*mi au placut mult jean -paul sartre si simone de beauvoir in carticica aia plina de pagini indoite pe care am dus o la biblioteca si apoi am luat o inapoi fastacita pentru ca uitasem de paginile indoite."pentru ca a fost el. pentru ca am fost eu."
*profa de germana a reactionat prompt cand i am zis ca o sa ma fac un fel arhivar si ca o sa am spor de toxicitate si atat. "mhm..o sa faci ce poate sa faca oricine. de ce ai face ceva ce poate oricine sa faca? " . a mai zis ca sunt creativa-la asta chiar am ras-am luat o ca un fel "nu meriti atat de putin. un pic mai mult ar fi ok".
profa de germana e singurul om intreg la minte pe care l am intalnit in liceu. singuru!probabil are dreptate.
*i think i've crossed the rubicon in so many ways.
daca ma mai lumineaza ceva constatari revin. se pare ca sunt sanatoase. zile cu da si zile cu nu. zile toate la fel si timpul are mereu dimensiunea lui intotdeauna.