And I wish that only greatness follow you around
I hope to guide me and find the way to keep from down
Whatever you do I hope you share it all with me
Please try to understand me
Yeah, understand me
Just try to understand me
Yeah, understand me
Ma simt oarecum indreptatita sa spun asta acum.
blablabla oameni plecati la iasi. oameni ramasi aici care se vor indopa cu bomboane luni, de ziua lor. concluzie:learn to be still.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
...si conform analizei un infinit e mai mic si altul mai mare.
Am vazut azi noapte Sophie Scholl-Die letzten Tage. Filmul e breathtaking, dar am avut senzatia ca trebuie sa caut sentimentul asta ceva mai mult decat la orice alt film. e breathtaking psihologic vorbind, e o joaca cruda cu mintea ta pentru ca te astepti la mai multa violenta in stare pura, chiar si mental. chestie care nu s a intamplat.
ciudat e ca intotdeauna dupa orele de germana plecam cu hotararea de a ma gandi un pic mai mult la chestiile pe care ni le expunea profa.
asa am vazut si Die Welle care a devenit brusc un argument in multe discutii, pentru ca mie mi a demonstrat oarecum ca nu avem o constiinta asa safe si ca nemtii nu au o trauma care trebuie vindecata, ca nu sunt un caz exceptional si ca ne putem repeta la nesfarsit ca istorie. Si ca istoria care urmeaza prezentului e un experiment reluat.
clar e ca ar trebui sa ma intorc la celelalte constatari ale mele, mai alambicate si mai numb, caci cu toate ca in fiecare zi am cel putin o ora de fizica sau matematica, configuratia mintii mele e tot pe dos. macar nu sunt singura careia inca i se pare dubios ca un infinit e mai mic decat altul.
Am vazut azi noapte Sophie Scholl-Die letzten Tage. Filmul e breathtaking, dar am avut senzatia ca trebuie sa caut sentimentul asta ceva mai mult decat la orice alt film. e breathtaking psihologic vorbind, e o joaca cruda cu mintea ta pentru ca te astepti la mai multa violenta in stare pura, chiar si mental. chestie care nu s a intamplat.
ciudat e ca intotdeauna dupa orele de germana plecam cu hotararea de a ma gandi un pic mai mult la chestiile pe care ni le expunea profa.
asa am vazut si Die Welle care a devenit brusc un argument in multe discutii, pentru ca mie mi a demonstrat oarecum ca nu avem o constiinta asa safe si ca nemtii nu au o trauma care trebuie vindecata, ca nu sunt un caz exceptional si ca ne putem repeta la nesfarsit ca istorie. Si ca istoria care urmeaza prezentului e un experiment reluat.
clar e ca ar trebui sa ma intorc la celelalte constatari ale mele, mai alambicate si mai numb, caci cu toate ca in fiecare zi am cel putin o ora de fizica sau matematica, configuratia mintii mele e tot pe dos. macar nu sunt singura careia inca i se pare dubios ca un infinit e mai mic decat altul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)