Usa nr 1: “we do what we need to be free and it leans on me like a rootless tree”

Simt nevoia asta furioasa de a vorbi despre planuri si momente potrivite.pentru mine nici unele nici altele nu functioneaza, sunt ca un avion de hartie, ii dai drum si nu zboara nici 3 secunde ca am si cazut in nas.imi tot zic..da, asta ar trebui sa insemne responsabilitatea, adica toate planurile alea date peste cap,toate lucrurile stabilite punctual inainte de a adormi, ceasul pus sa sune si asa mai departe.am renuntat de mult sa mai fiu iresponsabila, asa ca ma conformez si privesc din spate toate corpurile alea chatty care se misca de lene, iar eu mereu pe fuga da’ niciodata nu ajung unde trebuie sa ajung.

Se pare ca nici asta nu e momentu potrivit sa despic firu in patru in ceea ce priveste planurile si momentele potrivite.mi e pur si simplu lene sau indiferent acum.dupa o zi ca azi sau inainte de o zi ca maine care prevad ca o sa fie a total mess, I am speechless, adica trecand peste refrenu de ce mi se intampla toate numai mie here comes the “so what! I don’t care” or the “fuck you” from random stuff.

Photo:deviantart(usi cluj)

The trapeze swinger

gata! peste o saptamana mare(delta) si peste 3 zile iar mareee. nu credeam sa zic dinainte de a ajunge "iar mare", dar uite ca zic. mi ar fi placut sa mai stea ceva timpu si sa nu se faca asa repede de mare. si totusi mi-era dor de mersu' noaptea la mare, cu trenul ar fi fost ideal , dar nah..pana atunci o las pe andreea(na, ca am zis ceva de ea :))) sa ma convinga cu pozele din delta pentru ca e ca un copil mic..care merge la mare pentru prima data si care e de parere ca eu nu inteleg altceva decat poze.

hah, si am titlu' la post, dar fara legatura-evident.
Do my best to make a drawing
Of God and Lucifer
A boy and girl
An angel kissin on a sinner
A monkey and a man
A marching band
All around the frightened trapeze swingers

Where do we go
Where do we go now
Where do we go
Sweet child o' mine

De ploaie

Ieri a plouat drept, ca sa traduc terminologia proprie: a plouat perpendicular pe sosea, exact ca in filme, unde intotdeauna ploua “drept”. Niciodata ploaia nu mi a produs asa placere, decat in ziua aia de luni cand trebuia sa ma duc in “locul ala in care oamenii canta” si m am decis ca as avea parte de mult mai mult fun in pat dormind si cam asa a fost. Am stat in pat si ma gandeam ca imi lipsesc castile, dar am stat asa cu ploaia in urechi. Whatever, inca imi lipsesc castile, m am saturat de ploaie, de o saptamana jumate mi e frica sa fac ceva sau sa ies undeva pentru ca ploua. Summer rain e mult mai pretioasa dar in alte conditii nu in alea in care eu imi propun nimic, ploaia e frumoasa nu cand o astepti ci cand te intrerupe. Imi amintesc atunci cand m a prins in parc si am fugit pana acasa, unde am ajuns praf iar in urma mea mesele si umbrelele teraselor ajunsesera deja pe trecerea de pieton zburand pe o distanta considerabila. Nici macar nu mi amintesc cu cine eram.

Dar imi aduc aminte de scara blocului si parul ud si ma rog cam atat despre ploaie.
Ce am facut eu in astea 2 saptamani de cand teoretic n am nimic de facut? Pai practica ca si teoria: nimic. Mi am stricat noptile si injumatatit zilele, am ajuns sa ma simt mai bine de una singura decat cu oameni multi, cand imi propun ore in locuri aglomerate plec plictisita sau furioasa pe mine(de parca nu m as cunoaste) . Well, am spus o in mai multe randuri: I am my biggest fear si oricat mi as educa rabdarea it’s useless.
Concluzia asta desteapta : intotdeauna trebuie sa ti fie frica de tine si esti omul pe care il cunosti cel mai putin nu e a mea. Obvious. E indusa din frageda pruncie de profa mea de romana din gimnaziu, care ulterior s a dovedit a fi pentru mine un om destul de periculos. Si, evident, am cam ajuns sa mi fie frica de ea pentru ca am invatat sa o ascult atat de sedusa de parada ei de eruditie incat multe probleme existentiale stupide m au incalcit .nu stiu daca e dintre oamenii pe care pot sa i nominalizez la categoria influente puternice, dar e cu siguranta unul dintre multele exemple de oameni cu putere asupra celorlalti, cu puterea aia hipnotica de persuasiune care iti fastaceste ratiunea si constiinta uneori.anyways, I should say thx to her for several things.
Revenind incoerent la acum un an si o vara , imi amintesc ca puteam sa clasific zilele in zile cu da si zile cu nu.era bine, pentru ca erau deosebite intre ele dar acum imi dau seama ca nu erau deosebite luate separate. Nu mai stiu exact unde am citit ca orice actiune pe care o intreprinzi e acceptarea unei lipse, deci un act de revolta.si ce fac eu acum, adica comparing days and (maybe) people and actions, e legat tot de faptul ca admit o lipsa. Nu sunt foarte edificata incotro se duce lipsa asta, dar se simte from time to time ca durerile unui membru amputat.nu sunt curioasa ce va fi peste un alt an si o alta vara, desi initial am scris ca sunt. Numai ca mi e frica de verile care se duc si raman cu un statut mai patetic decat zilelor cu da si nu, cu statutul de extensii ale altor timpuri.sunt zilele care nu provoaca furie, nici macar fericire tampa ca ziua de luni cu ploaie cand refuzi oameni ca sa fii singur un pic mai mult decat ai fost pana ieri.

In momentul asta as putea numi zile cu nu de o cu totul alta natura decat alea de acum un an si o vara, zile cu nu care raman asa si anul asta si peste un an si o vara. si uite ca deja pot sa vad un pic din peste un an si o vara.

Sunny days
Where have you gone?
I get the strangest feeling you belong
Why does it always rain on me?
Is it because I lied when I was seventeen?
Why does it always rain on me?
Even when the sun is shining
I can't avoid the lightning
(melodia asta intotdeuna mi s a parut vesela si clipu' ramane unul dintre my fav)


hey, patetismul asta e vina ploii.