credeam ca n o sa mai am pofta de niciunul dintre lucrurile care mi se plimba prin minte.
primul ar fi chiar asta:postarea, al doilea ar fi o alta postare-(o sa se recunoasca persoana) care contine exact aceeasi chestie care s a tot cerut scrisa sau spusa de cateva zile. dar nu prea mai indraznesc sa spun cuiva anume sau sa ma plang pentru ca nu am argumente si pentru ca sunt sacaitoare incercand sa ma intorc la niste concluzii evidente ca sa le re-concluzionez.
am ascultat diverse chestii accidental profunde zilele astea si mi s a trezit brusc cheful de intrebari cu "de ce"( are cainele coada )-bineinteles la mine se constata niste lipsuri -de aceasta data in privinta memoriei relatiilor interumane. mdaaa-sensibil subiect.
ok, deja am luat o pe aratura. cam toti cred ca vrem at a point- dupa niste finaluri ,impropriu numite finaluri sau nu, meritate sau nu, asteptate sau nu, pregatite sau nu, oricum genul ala de rupturi din orice fel de rutina- niste „beneficii”. Da, pentru ca rutina e greu de impartit, pentru ca te ai straduit, pentru ca atunci cand tu te ai hotarat sa spui „nu” erai in continuare rugat, pentru ca ti s a dat cumplita impresie ca o sa fii mereu urmat de oameni cu simtiri neconditionate chiar daca te simti ca intr o presa sau urmat de un pat al lui procust care vrea sa te croiasca bine, sa te repare. Nu e ziua mea cea mai buna de spus chestii, sau de expus chestii, ziua discursiva si persuasiva, dar ma refer la mult ravnitul „friend with benefits”.bineinteles pentru fiecare arata altfel in functie de natura obligatiilor precedente. Beneficii pe masura obligatiilor.si aici cred ca intervine problema majora, si spun cred pentru ca eu,zau, n o vad.si in prima parte a expunerii asteia gaunoase din orice punct de vedere(registru dar si continut de idei pierdut pe drum) constat ca am devenit cu adevarat cinica si acum o jumătate de an cand ma declaram ingretosata de niste oameni si de actiunile lor penibile eram mult mai sanatoasa decat acum.